sâmbătă, 17 decembrie 2011

EMO-COBRA SAU SORIN APOSTU

MONICA (STĂNESCU) APOSTU,
FIICA PROFESORULUI VASILE STĂNESCU,
SOCRUL LUI APOSTU PE CARE
L-AU DAT AFARĂ STUDENȚII ÎN TIMPUL
EVENIMENTELOR DIN DECEMBRIE 1989, 
DEOARECE FUSESE UN ADEVĂRAT
SATRAP BOLȘEVIC
http://www.stiridecluj.ro/social/sorin-apostu-huiduit-si-injurat-in-piata-unirii-la-prezentarea-lotului-u-cluj-video
Se spune că Sorin Apostu este reptilian, venit de pe o altă planetă. Aerian, purtându-și capul, destul de greoi, ca pe o farfurie zburătoare, Apostu și-a luat, la Cluj, porecla COBRA EMO.
               Se spune că, pentru a trăi (bine), își injecta zilnic benzină în vene (pentru a avea sângele mereu albastru), benzină cât pentru 600 de kilometri.

”Cobra” își hipnotiza viitoarele victime, după care le sugea de toți banii, ca un vampir. Ca un vampir EMO, acum își suge degetul cu osârdie, încă nevenindu-i să creadă, șocat, ca toți ceilalți șocați din gașca lui. NU E MOBRĂ DAR E COBRĂ! EMO S. APOSTU

vineri, 9 decembrie 2011

COBRA EMO ALIAS SORIN APOSTU


SORIN APOSTU ÎN FAȚA INSTANȚEI:
”vreau să rămân în continuare, dacă se poate,
în funcție executivă”
 Cobra Boulengerina. Apostu s-a căsătorit, ca o cobră, cu fiica lui Vasile Stănescu, fost mare mahăr PCR al Institutului Agronomic ”Dr. Petru Groza”, dat afară din acest Institut de către studenți - în primele zile ale anului 1989 - deoarece, nu doar că îi teroriza cu teoriile marxist-leniniste, pupându-l în fund pe Nicolae Ceaușescu, intoxicând mințile tinerilor, mâncând cu lingura rahatul propagandei roșii de partid și de stat, dar - mai mult - pretindea mită de la studenți în examene. De băiat bun. De băiat bun săturându-se studenții de el și de ifosele și de aroganța lui și de pecereul din el. L-au dat afară studenții, din Cluj, pe profesorul Vasile Stănescu. A trebuit să plece la București, la Institutul Agronomic de acolo. Acolo studenții habar nu aveau cine era. Și l-au acceptat. Și el nu a murit de rușine și i-a devenit socru lui Sorin Apostu care studia medicina veterinară cu el. Așa s-a îndrăgostit Sorin Apostu de fiica profesorului său. Idem, fata de el. Dragoste mare, postrevoluționară. De aici respectul ginerelui față de obiceiurile socrului său. A învățat totul de la iubitul său maestru și socru. Mita se ia cu discreție. În taină. Iar tainele sunt acolo, pe acoperișuri, prin boscheți, camuflate, pe acolo pe unde pășea, tip-til, Apostu, în bătaia lunii, nu a luminii semafoarelor, la întâlnirile nocturne. Prin ganguri și garaje, în umbre, în tufișuri. Printre grămezile de pepeni, ori printre grămezile de speranțe de mai bine. Pentru mai-binele sinelui său și a Monicăi fostă Stănescu, pentru mai binele pepenarilor dăbulenari și pentru mai-binele clujenilor, pentru mai-binele patriei noastre și pentru înflorirea și propășirea ei.

joi, 8 decembrie 2011

DEMISIA LUI APOSTU ȘI OBRAZUL GROS AL UNUI NERUȘINAT

”După cum am mai afirmat, Apostu este
 cea mai sărbezie figură a politicii someşene,
 un personaj asocial, lipsit de viziune administrativă şi politică,
lipsit de forţa firească a unui discurs politic,
 un funcţionar robotizat ce buzunăreşte orice detaliu finalizat
 pentru a-şi însuşi meritele, un „bărbat” de stat
 ce întreţine un discurs politic cu forţa unei raţe domestice,
un funcţionar provincial de modă veche
 a anilor `90, îndepărtat de efervescenţa culturală- educaţională
 a UBB-ului, însă mai apropiat prin gesticulaţie şi manieristică
 de întemeietorul şcolii filozofice de pe stadionul Ghencea.”
http://www.presalocala.com/2011/06/27/apostu-sorin-apostu-punct/
HORIA NASRA


Șeful lui Țene, care e șeful ”poetului german”, e în arest de mai mult de o lună de zile. Majoritatea jurnaliștilor clujeni, dar și postacii publicației ”Napoca News”, se fac, într-un fel (penibil), că plouă. Tace gașca. Nu zice ”pâs”. Așteaptă cu sufletul la gură eliberarea lui AFOSTU. Că o să vină Afostu și o să dea statul în judecată să ceară daune morale pentru pedepsirea inutilă a nevinovăției sale. Că o să fie din nou pe Scaunul Primăriei clujene, la venirea a doua. Și-atunci, își va răsplăti supușii, pieptănarii, pupăcioșii măritelor sale dorsalii. Cu iscusință ei știu acum să tacă, precum slugile, invocând ”prezumția de nevinovăție”. Nevinovăția sa nu se va mai întoarce, însă, pe tronul primăriei clujene. Iar ele, slugile, vor plânge în continuare, ca niște curve poluate.
Știrea de mai jos nu a apărut azi în celebrele gazete clujene. Doar ”Foaia transilvană” și cotidianul electronic ”Florești-Gilău” au publicat-o:

Potrivit însă unor surse judiciare, procurorii DNA au descoperit aproape 100 de apartamente ce au legătură cu Apostu. Unele dintre acestea au fost vândute, iar Apostu a încasat, indirect, contravaloarea lor, probabil prin celebrele contracte de consultanţă juridică, altele sunt chiar pe numele lui Apostu, iar o altă parte sunt pe numele unor interpuşi, care le vând sau închiriază mai departe. Toate în construcţii noi, în Cluj Napoca sau zonele rezidenţiale adiacente. Practic, spun aceleaşi surse, dezvoltatorii imobiliari cotizau, pentru obţinerea autorizaţiei de construire, invariabil la Apostu cu cel puţin câte un apartament pentru fiecare scară de bloc realizată. În aceste condiţii, săptămâna viitoare, DNA Cluj va fi loc de pelerinaj pentru constructori şi dezvoltatori imobiliari.
http://www.ftr.ro/dosarul-apostu-–-latura-imobiliara-a-mitei100-de-apartamente-52093.php


http://www.floresti-gilau.ro/sorin-apostu-100-de-apartamente

miercuri, 7 decembrie 2011

PRIMARUL (M)EMO - SORIN APOSTU

   Sorin Apostu este înzestrat cu inițiative și talente de PATRON - patron al orașului fiind, și-a dat repede seama că primăria poate semăna cu un SRL. Și, prin urmare, a hotărât înființarea unui restaurant. Un restaurant cu acționar unic: Primăria Cluj-Napoca, șef și Boss și karatist - Sorin Apostu Cobra. 
”Acum, odată lansaţi pe o piaţă pe care există o concurenţă puternică, vor avea ocazia cea mai bună de a demonstra ce pot, aducând, în acelaşi timp şi bani la bugetul local”, au fost vorbele de duh ale primarului Sorin Apostu.
”Capacitatea restaurantului nou deschis este de 50 de locuri.”
”Meniul oferit de restaurant are specificul bucătăriei ardeleneşti, iar din punct de vedere al preţurilor, acestea sunt cu 10 până la 20% mai mici decât cele ale concurenţei, la aceleaşi servicii oferite. Cred că restaurantul acesta are preţurile corecte.” http://www.primariaclujnapoca.ro/comunicate.html?gId=527

”Restaurantul „Memo 10“ este, conform reprezentanţilor primăriei, primul din România deţinut de către o autoritate publică locală, care funcţionează pe piaţa liberă. Municipalitatea a inaugurat, astăzi, restaurantul de pe strada Memorandumului 10, realizat cu o investiţie de 400.000 de lei . Primăria a investit 400.000 de lei pentru amenajarea noului restaurant, banii provenind din profitul obţinut de primărie din celelalte trei cantine ale primăriei. Jumătate din această sumă reprezintă doar dotările interioare.” - ne informa ”Adevărul de seară” pe data de 16 februarie 2011  http://www.adevarul.ro/locale/cluj-napoca/Primaria_si-a_deschis_un_restaurant_-impinge_tava_0_428357509.html

Frumoasă inițiativă, bun manager, mare patron. După planuri, după profituri, ar fi crescut capitalul și, fără îndoială, investițiile SRL-ului lui Boss. Mai ales pe vremea asta, critică, în care ar fi oferit, prin investițiile făcute, locuri de muncă. Ar mai fi deschis un restaurant și pe urmă încă unul.... și tot așa, fondând un lanț de restaurante celebre la Cluj-Napoca, mai întâi, și pe urmă în vecinătate, la Huedin, la Turda, la GHERLA... extinzând restaurantiada în întreaga Transilvanie, apoi în Ungaria, Cehia, Franța, Spania, Grecia, etc... IATĂ! Ce plan frumos! Ce investiții românești cu un astfel de creier la Cluj! Ce om deștept! Deștept om! Și bun manager, bun conducător, domnule! Banii adunați algebric, mai apoi geometric ar fi reliefat că se poate da un BOOM României, nu doar tunuri, că se pot face din profituri uriașe investiții uriașe și din astea, cu puțin cap (darmite cu unul atât de mare ca al lui Sorin Apostu!), domnule! - alte profituri, și mai mari, mari, mari, mari, uriașe... Poftim! Lanțuri și lanțuri de retaurante... peste tot în lume, în Australia, în Papua Noua Guinee, în Republica Malgașă. Dar... cum să îi spună? MEMO. MEMO de la (M) EMO. Nu a știut Ioan Stoica ce pierde renunțând la CARITAS. La (M) EMO bagi o singură dată și acolo și lași. Acesta era secretul inteligenței lui Apostu, fire cu talente, cu fitze și aroganțe, nu doar așa!, om deștept!, domnule! Deștept de bubuie...

Primar de primar... EMO DE (M)EMO!
Numai că, pentru a se deschide această AFACERE a Primăriei (?), a trebuit să fie închisă ”COFETĂRIA VERDE”, loc al tradiției universitare clujene, loc al întâlnirilor admirabile și memorabile, unde soseau vară-iarnă, doamnele și domnițele Clujului să bea cafea și să mănânce prăjituri. I se mai zicea și ”LA SILVIA” și cofetăria avea sharm-ul ei special - situată pe strada ”MEMORANDUMULUI” la numărul 10. Păcat! Mare păcat. Funcționa această cofetărie încă din perioada interbelică. Loc al întâlnirilor și al dulciurilor... al bomboanelor fondante, loc al Bunei Speranțe...
”Memo 10”, ca o stâlcire a numelui străzii, ca o pocire a limbii române. Da! iubiți clujeni! - primar deștept, karatist și EMO! Emo precum ”poetul din Germania” care nu a publicat în viața lui nici măcar un singur vers, deși a reusit să citească, totuși, câteva numere din cartea de telefoane, dar care e EMO.

luni, 5 decembrie 2011

SORIN APOSTU COBRA

Primarul Apostu, încă 30 de zile de arest. A fost adus la instanţă fără cătuşe la mâini
Autor: Mihai Şoica
EVENIMENTUL ZILEI, Luni, 05 Decembrie 2011,

http://www.evz.ro/detalii/stiri/primarul-apostu-inca-30-de-zile-de-arest-a-fost-adus-la-instanta-fara-catuse-la-maini-956-1.html


”În cazul primarului arestat, acesta a fost adus la sediul instanţei de judecată fără cătuşe la mâini. Nu acelaşi lucru s-a întâmplat în cazul vicepreşedintelui Consiliului Judeţean Cluj, Radu Bica, care este arestat tot pentru luare de mită şi care, la ultimele înfăţişări a fost adus la instanţă cu cătuşe la mâini. La fel a fost şi în cazul lui Călin Stoia.
Surse din cadrul Poliţiei Cluj susţin că Apostu a fost tratat preferenţial încă de la arestarea sa. "Conducerea unei persoane reţinute sau arestate cu cătuşe la mâini în faţa judecătorului sau procurorului este absolut obligatorie. Acest lucru este prevăzut de regulamentele Ministerului de Interne. Este şi o măsură de securitate. Dacă persoana reţinută atacă pe cineva cine răspunde că nu era încătuşată? Asta se poate întâmpla şi în cazul lui Sorin Apostu. Într-un moment de nervi loveşte pe cineva şi atunci cine este de vină", a spus un poliţist.”

Paradoxal. Cum paradoxală și fantastică este tăcerea presei clujene, în ansamblu, a unor ”jurnaliști” și a unor ”editorialiști” clujeni, în special, în legătură cu ”subiectul Sorin Apostu”. Oare de ce tace această ”presă” clujeană? Care i-or fi motivele? Palide ”relatări” ale evenimentelor. ”PRIETENII ȘTIU DE CE”. În rest, șocații discută despre orice, numai despre ceea ce se întâmplă în proximitatea lor nu. Deși cazul Apostu este un caz cutremurător. Patologic și înfiorător. Patologic.
Și, cum ”cine se aseamănă se adună”, cum sună proverbul, cei-acum-tăcuți încearcă să ascundă gunoiul sub covor. Încă nu le vine să creadă, la aproape o lună de zile, că boss-ul lor nu mai este primar. Îl așteaptă înfrigurați, ca tinerele vergure. Ca feciorelniciile untdelemnului din candele. 
Hm. La comanda acetui fițos, cu fața decupată din tratatele de patologie psihiatrică, indivizi croiți  după chipul și asemănarea lui mă atacau, într-o oficină, ca jigodiile pline de colerică invidie, colcăind ca viermii intestinali, ca limbricii adică, în marea lor tentativă de a mă linșa mediatic. Plini de sine și aroganți, fabricanții minciunii, plevele gramaticii limbii române, abțibilde postace. Un asemenea abțibild pe care publicația în cauză (publicație de propagandă și de lubrefiere a provocărilor la comandă) îl prezenta ca pe un ”poet din Germania”, deși molusca nu are nici măcar capacitatea de a-și scrie numele, mă înjura de anafură tocmai în Sfânta Săptămână a Patimilor. Jalnicul personaj elucubra cât îl țineau baierele, în virtutea unei ”libertăți de expresie” care, firește, îi putea conferi, pentru rărunchii prostiei sale, autoritatea viermelui. Manipularea era sortită prezentării golanului în postura unui literat, cunoscător al ”problemei”. Bătându-se cu pumnii în piept. Stricată făptură, mutilată ființă! La fel ca și patronii gazetei respective, la fel ca și tragicul primar penal al Clujului.
Iată de ce voi publica această scrisoare pe care prietena mea, Elena Verdeș (cetățeancă germană, spre deosebire de disperatul nomad, golan și analfabet)  mi-a trimis-o recent. Respectabila doamnă a deținut, împreună cu soțul ei, poetul Florin Verdeș, în urmă cu mai muți ani, la Cluj, o editură. În acea editură venea secătura să streseze oameni.   


”Draga Horia.
Draga prietene, sigur ca m-a deranjat modul in care arunca cu bolovani un neica nimeni, in final. Un ciuri-buri care ar trebui sa isi vada barna, grosolan de mare, din ochi., inainte de a improsca cu noroi oameni care nu au facut altceva decat sa spuna adevarul. Insa, in afara de scarba provocata de acest excrement ce se doreste a fi un comentariu la un articol dintr-o fituica obscura, trebuie sa recunosc faptul ca, m-am si amuzat copios cand am citit:”mai am un pont pentru tine, id’ul de mess a lui armanca e armyonica, pt ca bani sa il suni in Germania nu prea ai…”
De ce nu m-am putut abtine a rade, bineinteles cu o anumita doza de scarba, atunci cand am citit aceste randuri? Pt. ca., oportunistii si capusele imi provoaca un sentiment demn de ras amestecat cu plans. Si, cum ar putea fi altfel cand, acest IONI, dupa cum mi-a spus Florin, nu este nimeni altul decat „excelenta sa” Ionica Armanca, fratele unei alte „somitati” in materie de cultura (probabil , redusa la stratul cu ceapa si gogonele). Asadar, iata cum stau lucrurile, care m-au facut sa rad (ce, eu nu pot sa ma „distrez destul...”?) cand am citit: „mai am un pont pentru tine, id’ul de mess a lui armanca e armyonica, pt ca bani sa il suni in Germania nu prea ai…” :
-in prima decada a acestui an (inainte de ziua de nastere a marelui intelectual clujean, „ioni”), imi spune Andreea ca, acest ioni, i-a cerut numarul meu de telefon si, ma intreaba daca accept sa i-l dea. Cum eu nu condamn copilul pt. faptele parintilor si un frate pt. faptele altui frate, i-am spus, lui Andreea, sa-i dea nr. meu de mobil (nr. de T-mobil, unde am abonament);
-ziua urmatoare, ma suna Ionica Armanca si imi spune cum ca, el, locuieste in Berlin, impreuna cu prietena lui, Roxi, ca si-a facut gewerbe (PFA – varianta romaneasca) in amenajari interioare. Infiintarea acestui gewerbe costa, in Germania, intre 20 – 50 €, in functie de land. De asemenea, imi spune ca se bucura ca sunt si eu aici si sa tinem legatura;
-altadata il sun eu, vorbim vrute si nevrute;
-intr-o alta convorbire, ne invita la ziua lui, insa nu ne-am putut duce, din lipsa de timp. Dar, il sun, de ziua lui, si ii urez... tot ce se ureaza cu ocazia unui astfel de eveniment.
-continuam sa tinem legatura telefonic, sunandu-l eu, dupa ce imi dadea „bip”. De ce spun asta, pt. ca., ma suna si, pana ajungeam eu la telefon, inchidea, desi telefonul nu apuca decat de 2-3 ori sa taraie.. Cand il sunam, imi spunea ca a inchis pt. ca nu i-a raspuns nimeni. A fost ceva ciudat pt. mine, dar..., fie cum zice el. Insa, pana cand, i-am raspuns „din prima” (primul tarait) si, surpriza... a inchis. Asa s-a intamplat mereu., desi, amandoi, avem nr. de mobil de Germania., deci sunam din Germania in Germania. Chestia asta i-am spus-o si lui Florin, la vremea respectiva si o pot demonstra (avand abonament) si cu facturile de 60-70 de €/luna pe care le plateam in acea perioada, dar si cu desfasuratorul convorbirilor;
-intr-una din convorbirile noastre, ioni imi spune ca cineva nu l-a platit pt. munca prestata si ma intreaba ce poate sa faca pt. a-si recupera drepturile banesti, el neavand asigurare pt. astfel de evenimente. Ma informez (noi avem abonament la o casa de avocatura) si ii comunic ce trebuie sa faca. Culmea, imi spune ca are nevoie de translator si ca este f. costisitor asta, ca nu are posibilitatea de a angaja un traducator etc.;
-tot asa, sunandu-l la „bip”, ma intreaba daca nu il pot ajuta cu gasirea unor lucrari. Ii promit ca ma voi interesa. In final, dupa vreo 2-3 saptamani de cautare (nici in Germania nu-s cainii cu covrigi in coada) gasesc. Am gasit o firma de constructii care are lucrari in toata tara. Vorbesc cu ei, spun ce ma doare, si imi spun - DA! Il vor pe ioni al nostru. Insa, surpriza. Il sun pe ioni si imi intra robotul. O sun pe Roxi, imi raspunde, imi spune ca el e in Romania, eu ii spun vestea buna... Dupa o saptamana il sun pe ioni sa vad ce a facut. Surpriza, apare robotul cum ca nr. nu mai e valabil. O sun pe Roxi, acelasi lucru. Repet asta si in zilele urmatoare (crezand ca e vreo greseala), insa rezultatul e acelasi. In final, nu am mai sunat. Nr. de tel. au fost: ioni 0049 – (0)1577 – 9166890; Roxi 0049 – (0)1577 – 9323230.
Iata, prietene de ce am ras. Cine te critica, pe tine, ca nu ai bani sa suni din RO in DE?! Tocmai cine nu isi permite, nici macar, sa sune din DE in DE si se preteaza la... bip!!!
Nu am spus despre asta, in afara de Florin, nimanui. Ti-am spus si tie, pt. ca mi s-a facut o greata deosebit de mare dupa ce am citit comentariul postat de ioni. Cat de perfizi pot fi unii?! Cat de usor este sa arunci cu bolovani?! Oricum, pt. mine, cei doi Armanca nu reprezinta decat niste capuse parvenite, nici macar unele din alea veritabile.
Te salut, draga prietene, si sa auzim numai de bine.
P.S. Despre chestia cum se ascundea ioni de politie si procuror, prin editura, iti poate spune Florin, ca el stie mai bine.”
Elena Verdeș


Draga prietena, Hellene,

am primit scrisoarea ta. Iti multumesc pentru solidaritate. Acum sunt la Targu Jiu si o sa plec inspre Cluj peste o ora. Abia astept sa ajung. Sunt aici, si la Bucuresti, de mai mult de 10 zile. Am lucrat mult. De dimineata pana seara. Blestematii aia care ma injura si ma ponegresc habar nu au cine sunt. Nu ma cunosc.
As vrea sa postez pe blogul meu randurile tale, scrisoarea ta despre ponegritor. Insa nu pot sa o fac fara acordul tau. Daca crezi ca pot sa o public, te rog sa imi confirmi. Eu iti multumesc, oricum, mult. Ramai aceeasi prietena buna a mea ca si Florin, ca si Andreea.
Cu drag, al vostru Horia

Draga Horia,

Este normal ca cineva sa fie solidar cu prietenii, mai mult, cand acestia sunt ponegriti fara a avea nicio vina si, mai ales, de cineva care ar trebui sa se faca mic si sa taca. Bineinteles ca ai acordul meu sa publici pe blogul tau randurile mele despre ponegritor, nu vad nimic rau in asta, atat timp cat, tot ceea ce am scris, nu reprezinta altceva decat purul adevar.
Elena Verdeș

sâmbătă, 3 decembrie 2011

SORIN APOSTU (COBRA) SE ÎNTOARCE!


”CARTEA N-ARE CINE-O FACE
CĂCI PRIMARUL NOSTRU ZACE” - SORIN APOSTU
REFUZĂ ORICE GÂND LEGAT DE EVADARE.
 Există indicii că mafiotul Sorin Apostu se strâmbă la neonul din celula arestului. Majoritatea ziariștilor șocați din Cluj-Napoca au rămas în continuare șocați. Unul dintre ei are limba înțepenită și scoasă printre buzele băloase. Este vânătă limba lui de la pupincurismele practicate. Un curent de opinie bate ca vântul prin capetele seci ale celor ce speră că Apostu va reveni în funcția de primar. Ipocriții tac. Sugestivii. Sugerații. Au frunțile pale. Ochii lor sunt bulbucați. Ei sunt alături de familia Apostu care trece printr-o grea suferință. Căci Tăunul a fost prins. Și stă mândrețea lor de tăun cu roțile în sus (ca un Ford Taunus răsturnat). Tot se screm susținătorii lui Apostu, ca pe vremea partidului comunist, se screm să cânte ode acestui fiu multiubit al Moldovei și Clujului. Le e dor de Apostu, de bucile lui căcăcioase. Și pocnesc din degete ca niște fufe. Șulfe. Și crăcănați și stupizi. Și peste întinderea lor de speranță se lasă seara, romantică. Îl vor neapărat pe Apostu liber și pentru asta merg la vrăjitoare și se pun la lins în cur pe dracu. Harnici, destoinici, inimoși. 
http://www.napocanews.ro/2011/12/primarul-suspendat-al-clujuluisorin-apostu-a-primit-distinctia-cel-mai-apreciat-primar-la-gala-transilvania-2011.html

vineri, 2 decembrie 2011

ANDRA DUMITRESCU DESPRE ZIUA NAȚIONALĂ A ROMÂNIEI

  Presa centrală vorbeşte obsesiv, în preajma Zilei Naţionale, despre mândria de a fi român sau despre iubirea către România. Campaniile zgomotoase nu cred că folosesc cuiva. Cuiva de rând! Oamenii de rând nu mai au nici măcar mândrie. Trăiesc îngenunchiaţi într-o umilinţă care nu se poate reda în cuvinte. De ce şi-ar aduce aminte de 1 Decembrie că sunt mândri de apartenenţa la neamul românesc?! Copilaşii, care sunt puşi să recite versuri patriotice – alea care mai sunt – sau tinerii, care au alte modele decât înaintaşii noştri, nici măcar nu pot defini noţiunea de mândrie. Iar pentru copiii săraci, se fac apeluri disperate pentru donaţii, pentru biblioteci şi centre de alfabetizare... Europa a uitat şi de copiii săraci şi orfanii din România... nu se mai face atâta vâlvă despre condiţiile din cămine ca înainte de aderare.
Despre bătrâni sau cei care au rămas pe drumuri, prin grija Guvernului şi dispoziţia Preşedintelui, la ordinul FMI, trăind din pensii sau venituri minimale, ce ar mai fi de spus?! Decât că au dat mândria pe cozile interminabile şi îmbrâncelile pentru o bucată de pâine care vine din ajutoarele europene! Foamea i-a îngenunchiat pe români. Cei în putere au luat calea pribegiei pentru a se face slugi la străini avuţi. Şi nu că ar fi cine ştie ce avuţi! Dar mai marii lor au grijă ca să trăiască decent şi, în cazul în care devin neputincioşi, să-şi poată permite o infirmieră româncă, care să-i şteargă la fund. Aflăm cu „mândrie” că în Spania s-a deschis sezonul la căpşuni şi sunt aşteptaţe persoanele până în 40 de ani, în perfectă stare de sănătate... Cine le-o certifică sau îi caută la dinţi, ca pe cai sau la cât se ridică preţul pe un asemenea certificat, cu altă ocazie. Mă întristează exodul ţiganilor cerşetori sau al infractorilorde tot felul, de la traficanţii de ţigări, droguri sau de carne vie, care îi fac pe occidentali să ne asimileze cu ei. Dezamăgirea din ultimii ani, lipsa de reacţie a românilor, în general, nu sunt motive de mândrie... Dar cei care nu au plecat, cei care îndură umilinţa, ei, atâţia care mai sunt, iubesc România. Iar motivele lor de dezamăgire se îndreaptă către cei care ne conduc azi, care sunt pe cale să construiască o nouă dictatură. Fiindcă sunt unii care trăiesc foarte bine în România sau de pe urma ei – cei din partidul totalitar, cel care deţine toate poziţiile cheie ale ţării. În acest context, nu se pot pierde din vedere unele similitudini...
Despre odrasla prezidenţială şi prestaţiile de la Bruxelles s-a vorbit degeaba! Merge din gafă în gafă şi de câte ori cuvântează în Parlamentul European pare că nu şi-a făcut lecţiile. Se împiedică în cuvinte, de parcă ar avea dificultăţi de dicţie sau, ceea ce este mai grav, nici măcar nu a citit de curiozitate spiciurile scrise de alţii. Mă îndoiesc că are emoţii! Când ai tupeu să candidezi pentru o asemenea funcţie, nu e loc de emoţii. A dovedit că nu a avut niciun fel de emoţii când s-a lăudat cum că ar fi un model de urmat pentru toate tinerele. Ce ştie fata asta despre modele?! Alea de la „Jean Monnet”?! Buze siliconate, ori podium-uri de modă, poşete de la marile case de creaţie şi haine de mii de euro, tot de acolo. Ăsta este modelul EBA! Ultima ispravă, le întrece pe toate - postarea pe una dintre reţelele de socializare, a pozelor în chip de ţărăncuţă îmbrăcată în portul popular dobrogean, pe lângă machetele operelor brâncuşiene... Ce ştie fătuca lu’ tătuca despre Brâncuşi?! Dacă ar fi avut o minimă informare, din banii pe care îi dă pe haine şi poşete de firmă, ar fi iniţiat o colectă pentru restaurarea casei în care s-a născut Brâncuşi... Sau l-ar fi tras de mânecă pe preşedinte când l-a decorat pe Varia, care a adus grave prejudicii patrimoniului cultural românesc... În ce constă promovarea lui Brâncuşi de către EBA?! Păi de EBA are nevoie Brâncuşi?! Ce a construit EBA?! Un ceva pentru români, de care să fie mândră... Propagandă pentru drogurile uşoare şi poze... multe poze. În vremurile nu demult apuse, sibienii o duceau mai bine decât ceilalţi români, graţie unei alte odrasle prezidenţiale, la fel de controversate...
Propunerea aberantă, pe care intenţionează să o lanseze regele gunoaielor, deputatul Silviu Prigoană, de a se schimba data Zilei Naţionale, pe motiv că e prea frig, precum şi Imnul României, din cauza dificultăţilor domniei sale de a trece de strofa a IV-a, nu dovedeşte altceva decât dispreţul faţă de înaintaşi. Este adevărat nu este comod să stai în frig şi să vezi defilarea de 1 Decembrie, dar înfăptuirea României Mari trebuie omagiată aşa cum se cuvine. Unirea de la 1 Decembrie 1918 reprezintă evenimentul principal al istoriei României şi totodată realizarea unui deziderat al locuitorilor graniţelor vechii Dacii, unirea Transilvaniei cu România. Pentru Silviu Prigoană, pare că acest moment nu este unul destul de important. De ce ar trebui să renunţăm la aceste simboluri pentru poporul român?! Pentru că cineva nu le înţelege importanţa?! Ori semnificaţia cuvintelor „Deşteaptă-te române” aduce fiori reci pe spinarea unora... Dacă s-ar întâmpla! Şi pentru că vorbeam de dictatură, măcar prea repede-mpuşcatul era patriot. Şi asta nu i se poate contesta de nimeni. În prezent, suntem robii FMI-ului, cu datorii enorme, pe care nici chiar copiii copiilor noştri nu le vor putea plăti. Iar ţara a fost pusă pe tavă tuturor celor care pot să dea un vot pentru menţinerea la putere a partidului totalitar. Sănătatea, Cultura şi Educaţia sunt date spre păstorire unora care se mândresc cu faptul că sunt maghiari... Ce fac ei pentru românul de rând, nici nu mai poate fi comentat. Rezultatele se văd cu ochiul liber.
În preajma acestei zile de rezonanţă pentru România, s-a dat verdictul în procesul Băsescu-Patriciu. Instanţa s-a pronunţat, iar motivarea a fost una de domeniul SF. A întors-o ca la Ploieşti... Dar aşa se întâmplă când unul ţine toate pârghiile în mâna sa. Da! Preşedintele a săvârşit un act de violenţă fizică faţă de un copil, se spune, dar denunţarea acestui act în timpul campaniei electorale, i-a adus lui Băsescu un prejudiciu de imagine. Şi aşa cum perora avocata probăsesciană pe parcursul unei emisiuni TV, i-a produs preşedintelui o durere în suflet, făcându-l să plângă. Chestia cu plânsul nu este o noutate în manifestările prezidenţiale. Ţine mai degrabă de o abilitate actoricească pe scena politică românească. Şi, oricum, nu mai crede nimeni în lacrimi de crocodil!
Despre opoziţie, (care opoziţie?!) doar că prin acţiunile sale întăreşte poziţia băsescului... şi a partidului, în curând unic. Şi aşa ne-am întors de unde am plecat acum 22 de ani!
Cu toate astea, sunt mândră că sunt româncă! Altfel, aş fi plecat demult de aici... Ocazii au fost, slavă Domnului. Sunt mândră de înaintaşii mei. De tatăl meu care acum nu mai este. Dar care a avut cea mai mare vechime de front din Bucureşti! Fost căpitan în Garda Regală, până în ultima clipă a vieţii sale a păstrat la capul patului său, tabloul Majestăţii Sale, Regele Mihai I. Tata, oltean şi el, a venit la Târgu Jiu, şi alături de colonelul Ispas, a participat la înfiinţarea Asociaţiei Veteranilor din Gorj...
Sunt mândră că am trăit momentul istoric al discursului Majestăţii Sale în Parlamentul României. Cuvintele sale de încheiere mi s-au gravat în memorie: „Nu văd România de azi ca pe o moştenire de la părinţii noştri, ci ca pe o ţară pe care am luat-o cu împrumut de la copiii noştri.” Şi pentru asta, trebuie să vedem realitatea şi, cel puţin, să încercăm să o îndreptăm. Pentru că şi înaintaşii noştri ar trebui să fie mândri de noi!
Sigur! Sunt mulţi români de excepţie. Care ne fac mândri pe oriunde s-ar duce. Dar de ei nu se pomeneşte decât ocazional. De Ziua României!
La mulţi ani România!