luni, 26 septembrie 2011

INGINERUL GEOLOG ȘI GEOFIZICIAN JUSTIN ANDREI DESPRE CRIMA DE LA ROȘIA MONTANĂ


SCRISOARE DESCHISĂ PUBLICATĂ ÎN
Cotidianul (luni, 26 septembrie 2011)
APEL CĂTRE
ROȘIENI, CORNENI ȘI BUCIUMANI

Mă numesc Justin Andrei şi sunt de profesie inginer geolog şi geofizician. Din anul 1962 până astăzi m-am implicat activ în rezolvarea unor importante probleme geologice, legate de regiunea în care v-aţi dus viaţa dumneavoastră grea, de truditori ai adâncurilor Pământului. Astfel:
în perioada 1962 – 1970 am demonstrat existenţa unor structuri subvulcanice neogene necunoscute în sectoarele dealul Boteş – valea Izbicioara, Bucium Rodu şi Bucium Poieni, de care se leagă o seamă de mineralizaţii filoniene auro – argentifere şi polimetalice (Cu, Pb, Zn). Totodată, în aceeaşi perioadă am evidenţiat prezenţa în bazinul Roşia Montană a unor corpuri subvulcanice dacitice necunoscute, asemănătoare cu cele din dealurile Cetate şi Cârnic, care fiind mascate de erupţii vulcanice mai recente pot fi surse de mineralizaţii auro – argintifere neindentificate. Asemenea situaţii favorabile pot apare în sectoarele dealul Ghergheleu (la est de Roşia Montană) şi dealul Rotundu – valea Vârtop (la nord de Roşia Montană). La obţinerea acestor succcese a contat faptul că din 1961 am colaborat cu prof. inginer Toma Petre Ghiţulescu, marele savant patriot, care în 1949 şi-a riscat viaţa pentru ca planurile miniere din Munţii Metaliferi să nu cadă în mâinile sovieticilor şi ale slugilor lor, securiştii români;în 1972 am contribuit decisiv la delimitarea, cu ajutorul unor date geofizice, a corpului subvulcanic de la Roşia Poieni, cel mai mare zăcământ diseminat de cupru şi aur din România. O parte dintre voi, precum şi ceilalţi moţi de pe valea Arieşului, vă câştigaţi pâinea lucrând în cariera respectivă, care va mai fi exploatată multe zeci de ani;în perioada 1972 – 1974 am descoperit şi am început explorarea zăcământului cuprifer – aurifer diseminat Bucium - Tarniţa.
Voi şi părinţii voştri aţi trudit alături de mine şi de colaboratorii mei, ca angajaţi ai IPEG Hunedoara, pentru ca în 1983 să încheiem explorarea, până la adâncimea de 1200 m, a ceea ce astăzi constituie al doilea zăcământ de acest tip din România. În viitorul apropiat, în cariera care se va deschide aici de către Gabriel Resources sau de către altă companie minieră, veţi avea asigurat un loc de muncă stabil, în condiţiile unui minerit care nu va utiliza cianurile de sodiu.
În 1999 m-am pensionat de pe funcţia de director ştiinţific al Institutului Geologic al României, după o activitate rodnică de 43 de ani. În aceşti ani, pe lângă rezultatele obţinute în zona voastră de baştină, am mai descoperit :
zăcământul de dioxid de carbon de la Nădăştia de Sus (jud. Hunedoara), în 1957;zăcămintele de ţiţei Cerdacu şi Cireşoaia de pe valea Slănicu Moldovei, în 1961 – 1962, primele descoperiri de acest fel de pe valea respectivă;zăcămintele diseminate de cupru – aur: Remetea – Rovina, Colnic, Bolcana – Troiţa, Valea Morii Nouă, Muncăceasca Vest, Trâmpoiele – valea Pâraieleor, Voia – Măcriş etc., în perioada 1973 – 1983. Câteva dintre acestea au fost descoperite şi în colaborare cu alţi specialişti;mineralizaţia plumbo – zinciferă Măgura Ţebii (1974);mineralizaţia cu molibden de pe valea Marianda -Moldova Noua (1971);multe masive de sare din Vrancea, dintre care cel de la nord de Rotileşti – valea Şuşiţei conţine rezerve uriaşe de sare pură (1972).
Mă opresc aici, dar mai am destule.După pensionare, în 2006, m-am implicat într-o activitate nouă, respectiv stoparea proiectului diabolic promovat de S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A, de distrugere a galeriilor romane şi mai vechi de la Roşia Montană, din dealul Cârnic şi din sectorul Carpen. Nu vă dau amănunte deoarece istoria acestei lupte îndârjite, sprijinită în mod eficace de către Academia Română, în frunte cu domnul preşedinte Acad. Ionel Haiduc, v-a fost adusă la cunoştiinţă vouă şi întregii Românii prin diverse memorii şi studii elaborate de mine începând din august 2006.

Am simţit nevoia să mă adresez direct vouă, dragi roşieni, corneni şi buciumani, pentru a vă dezvălui ce urmări ar avea, pentru voi toţi, punerea în aplicare a proiectului minier promovat de către S.C. Roşia Montană Gold Corporation S.A.

Dragi roşieni,
Vi s-a spus de către cei plătiţi să vă mintă, că proiectul minier nu va afecta o bună parte din Roşia Montană, în primul rând centrul istoric al localităţii. Deja, în memoriul meu din august 2006, demonstram că având în vedere constituţia geologică specifică dacitelor din cariera Cârnic, aproape total silicifiate, exploziile zilnice vor dărâma în scurt timp toate clădirile de importanţă istorică neconsolidate (inclusiv bisericile diferitelor culte). Povestea cu fracţionarea exploziilor din carieră, la intervale de câteva zecimi de secundă este o simplă istorie de adormit copiii, acest procedeu fiind aplicat în carierele din toată lumea. Dar există un aspect mult mai grav. Aşa cum bine ştiţi, o bună parte din galeriile de coastă săpate în Evul Mediu în partea de nord-est a corpului dacitic de la Cârnic, cum am menţionat, foarte intens silicifiat, sunt orientate spre nord (sau NNV, respectiv NNE). Această situaţie face ca respectivele galerii să funcţioneze ca nişte ţevi de tun dispuse in evantai şi orientate aproximativ spre nord, în direcţia întregului centru istoric al localităţii. Având în vedere vecinătatea imediată (câteva sute de metri) şi reţeaua extrem de deasă de galerii direcţionale şi transversale, exploziile provocate în special pe flancul estic al carierei Cârnic pot determina oricând valuri de foc şi de blocuri de dacite, dirijate spre centrul Istoric. Praful s-ar alege de clădirile neconsolidate, de cele consolidate, de cimitirul în care-şi doarme somnul de veci Popa Balint, tribunalului Avram Iancu, de tot.
Dragi corneni,
În cazul vostru situaţia este „mai simplă", conform proiectului S.C Roşia Montana Gold Corporation S.A tot satul vostru ar fi acoperit de iazul de decantare a sterilului. Tot, inclusiv cimitirul satului unde-şi dorm somnul de veci părinţii, bunici şi strămoşi voştri. În cazul vostru războiul este total.
Dragi buciumani de pe valea Abruzelului,
Dacă planurile "drăguţilor" de la S.C PMGG S.A ar reuşi, casele voastre ar rămâne intacte. Doar toate fântânile voastre ar fi otrăvite cu produsele iazului de decantare de la Corna. Pentru totdeauna.
Dragii mei,
Poate vă gândiţi ce uşor le este domnilor de la Cluj-Napoca, Bucureşti, Târgu Mureş, Alba Iulia şi alte oraşe, să critice "proiectul diabolic" câtă vreme nu cunosc şomajul, mizeria şi ura între vecini. Ce să răspund? Că toate aceste nenorociri au venit odată cu Gabriel sau măcar s-au adâncit de la venirea lor ? Că slugile lor de la primărie, şi nu numai, blochează orice proiect care să încurajeze agroturismul (reparaţii şi asfaltări de drumuri, credite pentru organizarea de pensiuni, investiţii autohtone sau din străinătate, pentru construcţia de hoteluri pe malul pitoreştilor voastre tăuri). Gabriel, acest balaur cu prea multe capete, şi-a angajat cei mai buni specialişti din lume în arta minciunii, cumpărării conştiinţelor şi păcălirii oamenilor încovoiaţi de mizerie. Dar bunii şi străbunii noştri ne-au învăţat că şi balaurii cu şapte capete pot fi nimiciţi. S-o facem împreună, deoarece acestea trebuie să fie armele noastre : priceperea , voinţa de fier de a învinge şi unirea, acea unire care acum aproape un secol în urmă a dat naştere, pe meleagurile voastre României Mari.
Dragii mei,
Mineritul, mai ales cel clasic desfăşurat în subteran, este în pierdere de viteză în regiunile cu tradiţie îndelungată, datorită secătuirii rezervelor de minereu spre adâncime. Este şi cazul filoanelor auro-argintifere de la Roşia Montană, care la 30 – 60 metri sub nivelul galeriei de bază, Sfânta Cruce din Orlea, devin eminamente polimetalice. Dar în bazinul vulcano – sedimentar Roşia Montană mai există o şansă de a descoperi noi filoane şi volburi auro – argintifiere. Astfel, spre nord - est de Roşia Montană se ridică un munte pleşuv, rotunjit la vârf, pe care l-aţi botezat Rotundu.
Este un aparat vulcanic cu o vechime de aproximativ şapte milioane de ani, deci mai tânăr decât mineralizaţiile auro – argintifere de la Roşia Montană. Lavele şi piroclastitele emise de vulcanul Rotundu au acoperit în zona dealul Ghergheleu-vârful Rotundu – valea Vârtop, corpuri subvulcanice dacitice, cu mineralizaţii auro – argintifere de genul celor din dealurile Cetate şi Cârnic, dar uneori de dimensiuni mai mici. De altfel, asemenea situaţii se cunosc în cazul obiectivelor miniere Jig, Igre – Văidoaia şi Lechi, unde mici corpuri de dacite cu mineralizaţii sunt parţial acoperite de produsele vulcanului Rotundu. În plus, Toma Petru Ghiţulescu şi Mircea Socolescu, în celebrul lor studiu din 1941 - Studiul geologic şi minier al Munţilor Metaliferi, menţionează că pe valea Vârtopului, de sub piroclastitele andezitelor de Rotundu, apare o acumulare de nisipuri aurifere fosile (care au făcut în trecut obiectul unor exploatări rudimentare), ceea ce demonstrează vecinătatea unui zăcămământ auro – argintifer important.
Această situaţie, deosebit de importantă pentru viitorul mineritului în zona Roşia Montană, constituie de câteva luni obiectul unui studiu geofizic şi geologic, la Institutul Geologic al României, abordat de un colectiv de specialişti aflat sub îndrumarea mea. Nu degeaba v-am înşirat, în primele două pagini, succesele mele profesionale din trecut; nu am făcut-o pentru a mă lăuda, ci pentru a demonstra că toate aceste zăcăminte ascunse vor fi descoperite. Perspective la fel de interesante am identificate în ţinutul Buciumanilor, în bazinul văii Şasa. Aici, in vecinătatea corpului dacitic cu mineralizaţii auro-argintifere din dealul Frasin, am identificat cu mijloace geofizice, un corp subvulcanic îngropat in formaţiuni cretacice. Date geologice, geofizice şi geochiimice, demonstrează că subvulcanul din valea Şasa poate conţine mineralizaţi auro- argintifere de importanţa celor din dealul Frasin, înainte ca acesta să fie exploatat în ultimii 2000 de ani.
Sunt convins că departamentul abilitat din Ministerul Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului sau diverse companii miniere care nu utilizează cianurile, vor găsi fondurile necesare pentru finanţarea acestor cercetări, precum şi pentru altele, care la nivel naţional, vor demonstra că România dispune încă de perspective auro – argintifere de importanţă economică majoră.

Dragii mei,
Majoritatea dintre voi sunteţi mineri din tată în fiu. Închiderea exploatărilor minere ale statului de la Roşia Montană, din subteran şi din Cariera Cetate, v-a aruncat pe drumuri. Este o situaţie greu de suportat pentru voi şi familiile voastre. În această situaţie locurile de muncă promise de S.C Roşia Montana Gold Corporation S.A, v-au părut o salvare nesperată. Din păcate pentru voi, asemenea oferte nu constituie decât o soluţie de moment, valabilă în faza pregătitoare a lucrărilor (unu – doi ani), dar fiind mult diminuată în cei şase ani cât ar fi durat exploatarea efectivă în cariere. Preţul plătit pentru aceste locuri de muncă ar fi însă prea mare pentru viitorul vostru şi al copiilor voştri.
Intradevăr, aţi auzit că adevăratele comori din dealul Cârnic nu sunt diseminările de aur, ci galeriile romane şi chiar mai vechi. Asemenea dovezi ale trecutului glorios al poporului român vor constitui intr-un viitor, pe care îl dorim cât mai apropiat, baza turismului cultural, viitorul de aur al Roşiei Montane, al vostru şi al urmaşilor voştri, timp de milenii.
Până când se va declanşa prin priceperea celor mai întreprinzători dintre voi agroturismul pe scară largă, până când geologii vor descoperi zăcămintele auro-argintifere în care cred cu toată convingerea, până când O.N.G.- urile, statul, capitalul privat, comunitatea europeană şi UNESCO, vor lansa turismul cultural care va aduce vizitatori din toată lumea, va trebui să vă ajutaţi singuri, făcând să rodească pământurile voastre, cu spiritul de luptă al strămoşilor noştri daci.
Ing. Justin Andrei
cercetător ştiinţific gradul I,
fost director ştiinţific al Institutului Geologic al României