vineri, 17 septembrie 2010

Asociaţia Alburnus Maior - Scrisoare deschisă adresată Comisiei Naţionale de Arheologie, 17 septembrie 2010


În atenţia membrilor Comisiei Naţionale de Arheologie:

Alexandru Suceveanu - Institutul de Arheologie “Vasile Pârvan”, Bucureşti, iab_vparvan@yahoo.com

Alexandru Barnea - Universitatea Bucureşti, Facultatea de Istorie, facultateistorie@yahoo.com

Crişan Muşeţeanu - Muzeul Naţional de Istorie a României, edpr@mnir.ro

Ioan Glodariu - Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj Napoca Facultatea de Istorie, ioanglodariu@yahoo.com

Paul Damian - Muzeul Naţional de Istorie a României, paul@mnir.ro

Dumitru Ţeicu - Muzeul Banatului Montan Reşiţa, muzeulbanatuluimontan@yahoo.com

Ioan Stanciu - Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj Napoca, istanciu2001@yahoo.fr

George Trohani - Muzeul Naţional de Istorie a României, preist@mnir.ro

Adriana Pescaru - Muzeul Civilizaţiei Dacice şi Romane Deva, muzeucdr.deva@gmail.com

Octavian Bounegru - Universitatea Iaşi, Facultatea de Istorie, octavian_bounegru@hotmail.com

Zeno Pinter - Universitatea “Lucian Blaga”, Sibiu, Facultatea de Istorie, zenopinter@yahoo.de

Florin Hău - Complexul Muzeal “Bucovina”, Suceava, contact@muzeul-bucovina.ro

Florin Topoleanu - Institutul de Cercetări Eco-Muzeale, Tulcea, icemtl@icemtl.ro

Gheorghe Dumitroaia - Muzeul Judeţean Neamţ, muzeupn@yahoo.com

Valeriu Sârbu - Muzeul Brăilei, valeriu_sirbu@yahoo.co.uk

Sorin Cociş - Institutul de Arheologie şi Istoria Artei Cluj Napoca, scocis@yahoo.com

Livia Buzoianu - Muzeul de Istorie Naţională şi Arheologie Constanţa, archmus@minac.ro

Dragomir Popovici - Muzeul Naţional de Istorie a României, dnp@mnir.ro

Florin Draşovean - Muzeul Banatului Timişoara, fdrasovean2000@yahoo.com

Viorica Crişan - Muzeul Naţional de Istorie a Transilvaniei Cluj Napoca, crisanviorica@yahoo.fr

Ioan Carol Opriş - Universitatea Bucureşti, ioan_opris@yahoo.com

Mihai Bărbulescu - Universitatea “Babeş-Bolyai”, Cluj Napoca, mihbarb@yahoo.fr

Roşia Montană, 17 septembrie 2010

Stimaţi membri ai Comisiei Naţionale de Arheologie,

Ca urmare a reluării solicitării de descărcare de sarcină arheologică a Masivului Cârnic de la Roşia Montană vă atragem atenţia că repetarea votului Comisiei prin care au fost propuse pentru distrugere mărturii excepţionale ale istoriei naţionale şi universale este un act lipsit de profesionalism şi legalitate, acţiune care nu va rămâne nesancţionată de comunitatea ştiinţifică şi de lege.

Valoarea excepţională a sitului Roşia Montană şi, în particular, a galeriilor romane din masivul Cârnic, a fost afirmată de un număr fără precedent de specialişti şi organizaţii profesionale din ţară şi din întreaga lume[1]. La acestea se adaugă recenta declaraţie publică a Ministerului Culturii şi Patrimoniului Naţional prin care anunţa demararea procedurii de includere a Sitului Minier de la Roşia Montană în lista tentativă a României pentru UNESCO. Nu poate o comisie formată din specialişti să ignore aceste evidenţe.

Valoarea naţională şi universală a sistemului de exploatare roman din Masivul Cârnic şi de la Roşia Montană este instituită prin lege[2]. Propunerea pentru distrugere prin aprobarea solicitării de descărcare de sarcină arheologică ar constitui o gravă atingere adusă patrimoniului cultural naţional şi sistemului de exploatare antic cunoscut până în prezent de la Roşia Montană.

Motivele invocate în trecut[3] de specialiştii care propun acum din nou descărcarea de sarcină arheologică contravin legilor şi practicilor de protecţie a patrimoniului, naţionale sau internaţionale. Astfel:

· S-a invocat în repetate rânduri starea de conservare precară a elementelor sistemului de exploatare subteran, însă, după cum declară tocmai arheoloaga care a studiat aceste structuri[4], starea de conservare a galeriilor romane din Cârnic este una bună. Indiferent de situaţie însă, legislaţia[5] specifică în mod clar că valoarea de monument istoric nu este condiţionată de gradul de conservare.

· Argumentul afectării lucrărilor antice prin continuarea exploatării în periodele următoare (medievală şi modernă) conferă un plus de valoare acestui sistem de exploatare, şi nu îi reduce valoarea. Situl minier de la Roşia Montană este astfel unul dintre cele mai bogate în stratificaţie istorică din lume.

· Propunerea realizării de replici fidele în schimbul distrugerii vestigiilor este un argument inadmisibil. Amintim Comisiei că practica internaţională acceptă astfel de proceduri numai cu scopul expres al protejării monumentelor, nu în compensarea distrugerii lor[6].

· Aprecieri referitoare la costurile ridicate implicate de un eventual proces de restaurare a acestor galerii sunt absolut irelevante în stabilirea valorii acestor vestigii şi depăşesc aria de expertiză a membrilor colectivului de cercetare arheologică. În aceeaşi categorie de afirmaţii intră şi cele referitoare la gradul de accesibilitate pentru public, acest argument fiind complet lipsit de relevanţă, valoarea unui monument nu rezidă din numărul de turişti pe care îi poate atrage sau primi.

· Afirmaţii referitoare la gradul de repetitivitate caracteristic galeriilor din Cârnic sunt complet neprofesioniste, recunoscut fiind faptul că zeci de monumente îşi regăsesc valoare tocmai în atributul “repetitivităţii”[7].

În sprijinul celor de mai sus vine şi decizia Curţii de Apel Braşov de anulare a certificatului de descărcare arheologică nr. 4/15.01.2004, aprobat de Comisia Naţională de Arheologie, (printre ai cărei membri vă număraţi mulţi dintre dumneavoastră) în anul 2004 : ”Subsolul zonei prezintă un interes arheologic deosebit, fiind unul dintre cele mai mari centre miniere antice ale lumii romane descoperite [...] Începerea unor lucrări miniere în zonă (activitate curentă cu folosirea inclusiv a explozibililor) ar conduce la alterarea vestigiilor arheologice supuse protejării […] Exploatarea unei părţi din Masivul Cârnic este incompatibilă cu obligaţia de protejare a galeriilor miniere romane descoperite în zonă. Integritatea lor ar fi afectată. Emiterea certificatului de descărcare de sarcină arheologică pentru o parte din Masiv, doar pe considerentul că s-au identificat mai puţine vestigii ca în alte zone cercetate, sau că lucrările de conservare ar fi costisitoare, nu se justifică.”

Totodată, Curtea remarcă faptul că certificatul de descărcare a fost acordat pentru o cercetare arheologică nefinalizată, pe baza unui raport preliminar, aspect care ar trebui de data aceasta să fie atent investigat. Solicităm membrilor Comisiei să ceară asigurări de la specialişti avizaţi profesional şi legal, că întreaga suprafaţă luată în discuţie a fost cercetată.

De asemenea, solicităm Comisiei să aibă în vedere sentinţa penală a Judecătoriei sectorului 1 nr. 1661/21.07.2006 şi să acţioneze în consecinţă prin anchetarea următoarelor aspecte: "Raportul arheologic întocmit de intimatul Paul Damian cuprinde în mod evident doar opiniile acestei persoane şi sunt într-o vădită contradicţie cu observaţiile misiunii arheologice franceze (...) Acesta are dreptul la o opinie, chiar dacă e formulată cu rea-credinţă şi chiar dacă prin aceasta se sprijină în mod direct sau indirect interesele economice ale unei corporaţii internaţionale care are ca scop exploatarea aurului în acea zonă. (…) Reaua credinţă a acestei persoane sau eventual nepriceperea acesteia ar fi trebuit să fie analizată de Comisia Naţională de Arheologie ", se arată în sentinţa instanţei.

În final, îndrăznim să amintim Comisiei câteva dintre recomandările Codului Deontologic al Arheologului, relevante pentru situaţia de faţă:

Art.7. Arheologii nu se vor angaja şi nu vor permite ca numele lor să fie asociate cu orice activitate cu impact asupra patrimoniului arheologic care urmăreşte un profit comercial, obţinut direct din patrimoniul arheologic sau ca urmare a exploatării acestuia.

Art. 29. Arheologii implicaţi în cercetarea arheologică contractuală trebuie să se asigure că informaţia arheologică nu este suprimată fără motiv sau pentru totdeauna (de către investitori sau instituţii cu activitate arheologică) numai pentru motive comerciale.

În consecinţă, vă solicităm să acţionaţi profesional şi legal în aceasta cauză a patrimoniului subteran de la Roşia Montană, neacordând un nou aviz de descărcare de sarcină arheologică pentru Masivul Cârnic.

Cu deosebită consideraţie,

Eugen David

Preşedinte

Asociaţia Alburnus Maior

Str. Principală Nr. 299

Roşia Montană

Tel/Fax: 0264599204

E-mail: alburnusmaior@ngo.ro


[1] enumerăm doar scrisoarea Preşedintelui ICOMOS, Michael Petzet (15 iunie 2007), poziţia Academiei Române, rezoluţia Uniunii Internaţionale a Arhitecţilor, raportul Comisiei prezidenţiale pentru patrimoniu, protestul a peste 1000 de oameni de ştiinţă şi instituţii de specialitate din comunitatea internaţională a arheologilor, şi istoricilor etc.

[2] O.G. 43/2000 art 5 (8) reglementează statutul de protecţie al bunurilor de patrimoniu până la momentul clasării sau al descărcării de sarcină arheologică.

[3] Raportul la studiul de evaluare a impactului asupra mediului http://www.mmediu.ro/protectia_mediului/rosia_montana/rosia_montana2.htm

[4] http://www.cimec.ro/arheologie/cronicaCA2006/cd/index.htm

[5] Legea 422-2001, art. 9 (1)Monumentele istorice sunt protejate indiferent de regimul lor de proprietate sau de starea lor de conservare.

[6] peştera Lascaux din Franţa sau cariatidele Erechteionului de pe Acropola Atenei doar două dintre exemple unde replicarea a fost folosită tocmai pentru protejarea originalului, care astfel a putut fi păstrat în condiţii speciale, incompatibile cu exploatarea turistică sau cu expunerea la factorii de mediu extern.

[7] Marele Zid Chinezesc sau Zidul lui Hadrian sunt monumente pentru care dimensiunile impresionante şi repetarea unor aceleaşi elemente stau la baza argumentaţiei valorii lor.