Prezint aici articolul unei Doamne - o mare jurnalistă şi o luptătoare. Da, mare jurnalistă şi o voce a conştiinţei publice. Acest articol este, cumva, o sticlă în care se află un mesaj (un mesaj despre un popor care, prin complicitatea în massă a contemporanilor la crimă, la trădare, ignorându-şi istoria şi sacrificiile, ignorându-şi viitorul copiilor, având creierele spălate de lozincile celor care la la 40 şi la 50 de ani îl aplaudau pe Ceauşescu, urmând să se chircească de spaime la Revoluţie, în blocuri, ca junincile îngrăşate cu otava ideogiilor laşităţii, în timp ce tineri de 14 şi de 25 de ani şi de 30 de ani îşi lăsau sângele pe asfalturi, l-au votat ulterior pe Iliescu şi mai apoi pe şacalul fără testicule, Emil Constantinescu şi, în urmă, pe celebrul visător de mări, Traian Băsescu). Un mesaj adresat cui? Europei? Chinei? Cui? Belit-au ochii degeaba. În zare nu se arată nimic. Contemporani fără inimă, ipocriţi şi cinici! Unde sunteţi Voi? - Profeţi ai Vremurilor Biblice? Unde sunteţi Voi să certaţi Neamurile? S-a sinucis o turmentată cu prostie că nu mai era frumoasă şi aţi făcut tam-tam trei zile pe televiziuni, elogiind-o. Când a murit Anton Dumitriu n-aţi spus aproape nimic. Şi când a murit Ion Pogorilovschi n-aţi spus nimic. A murit Barbu Brezianu şi nu aţi spus nimic. Aştept funeralii naţionale la moartea lui Guţă, fiindcă va muri, fiindcă e sigur că va muri. Fiindcă nu este nemuritor. "Bucuraţi-vă tremurând!" Băgaţi la greu manele!
Dar eu reproduc aici, articolul Andrei Dumitrescu. Îmi e pe inima mea, de făgărăşean.
Acesta este articolul semnat ANDRA DUMITRESCU:
CEL MAI URÂT DINTRE PĂMÂNTENI
Suntem, în ultimul timp, martorii unei metamorfoze uluitoare a preşedintelui Băsescu. În fapt, Băsescu abia acum îşi dă jos masca şi lasă să i se vadă adevărata faţă. Şi o face pentru tot omul, pentru acei amărâţi care s-au lăsat amăgiţi de o campanie sforăitoare, asezonată cu câteva găleţi, galoşi şi mantale de ploaie portocalii, pentru că nu mai are nimic de pierdut. Sinistraţii de azi, cei cărora apa le-a măturat puţinul pentru care au trudit din greu, au fost votanţii de ieri… Aveau, probabil, în minte gesturile culante ale Băsescului de la inundaţiile precedente… Atunci, a promis marea cu sarea, a năşit, şi-a târât consoarta în spectacolele unei mărinimii de prost gust care venea de oriunde altundeva, în afară de suflet… Pentru că aşa ceva nu are! Aventurierul, matrozul, hingherul şi l-a risipit prin porturile pe unde a hălăduit, între sticla de rom şi curvele de ocazie, umblând pe şapte cărări şi lovind la adăpostul întunericului câte-un câine rătăcit sau vreun copil al străzii fără apărare. Astfel de imagini mi se perindă în minte, văzându-i privirea tăioasă, fără pic de compătimire faţă de loviţii soartei de astăzi. Oamenii poate că nu aşteptau pomana prezidenţială, dar un cuvânt de îmbărbătare s-ar fi cuvenit în atare situatie. Şi ce au primit?! Bruftuluieli, injurii, şi promisiunea că vor rămâne muritori de foame! Fiindcă la rugămintea sfâşietoare a sărmanei ce implora să nu se umble la pensiile acelea şi aşa de mizerie, cu un cinism incalificabil, Băsescu i-a replicat că totul, orice venit se impozitează… De unde atâta răutate?! Din lăuntrul său! La Băsescu răutatea este organică. Este un mod de viaţă! Doar că este cu mască şi fără mască! În funcţie de propriile interese… Poate şi-a greşit cariera. Sau nu! A dat sala de spectacol pe scena vieţii… şi a ales România. Fin observator al imperfecţiunii românului de rând, Băsescu l-a bătut cu propriile defecte… A îmbrăcat blana lupului din pădure, şi-a ascuţit dinţii într-un rânjit gâlgâit în hăhăieli de ocazie, a pus să i se cânte manele, a jucat ţigăneşte, a bătut cu palma în pardoseala ringului de dans, şi-a mai scos prima doamnă, din când în când, la nevoie, de ochii presei, cu cealaltă de-a dreapta, la întruniri… sau cu amândouă dacă era cazul… Păi, ce-i place acelui cetăţean pe care l-a preamărit în ultima campanie electorală?! Tocmai asta! Să petreacă! Să joace… cu nevasta, cu amanta, cu lăutari şi tot tacâmul. S-a scos Băsescu în campanie, doar făcând ce face orice om când vrea să se simtă bine… Nu a avut nevoie de prea mult efort ca să scoată prostimea la vot…
Doar că, o analiză mai atentă a sloganurilor de campanie – vă mai amintiţi, desigur, “Să trăiţi bine!”, din prima şi “De ce le e frică nu scapă!”, din ultima – ar fi trebuit să pună pe gânduri, pe oricare dintre cetăţenii cu drept de vot. În cea dintâi campanie a uitat o virgulă, cât priveşte cea de pe urmă, aici nu a minţit cu nimic. Ba aş putea spune că a sunat, mai degrabă, ca o atenţionare… Da, cetaţenii ţării ăsteia uitată de Dumnezeu, şi cei de l-au votat, şi ceilalţi, ar fi trebuit să ştie că nu avea să urmeze nimic bun. Cui nu îi este frică de sărăcie, de lipsuri, de traiul rău, fără speranţă?! Tuturor! Şi, iată că, de ceea ce ne este frică, nu scăpăm! Fiindcă asta se prefigurează… SĂRĂCIA!
Tinerii nu au nici un dram de speranţă că vor realiza ceva aici, în România, salariaţii trăiesc cu spectrul şomajului, iar bătrânii, cu frica zilei de mâine. Un popor încarcerat în teamă, asta au ajuns românii.
O clică politică, în frunte cu un despot, un Guvern impotent şi obedient, o mână de oameni a reuşit într-un timp extrem de scurt, ceea ce Nicolae Ceauşescu nici măcar nu a visat… Şi el nu avea decât o Elenă promovată în “Cabinetul 2”! Băsescu are două. Nu este nici un secret. Pe una a promovat-o în Parlamentul European (unde ne reprezintă alături de un cioban), cealaltă după ce a manageriat cum a ştiut ea mai prost şi mai păgubos turismul românesc, şi cheltuind multe milioane de Euro pentru asta, este în stand by. Aşteaptă să ia locul lui Boc şi, de ce nu, visează şi la mai mare!
În jocurile macabre cu neamul românesc, oamenii preşedintelui acţionează ca roboţii. Băsescu dispune tăierea salariilor bugetarilor cu 25% şi a pensiilor cu 15 procente. Se aprobă! Curtea Constituţională se opune sacrificării pensionarilor, posibil cu acceptul tacit al prezidentului (pentru că întortocheate sunt căile sale şi prea s-a străduit să aibă o majoritate politică în acel for)… După o tăcere, cel puţin dubioasă, când Guvernul a purces la măsura tâmpită de creştere cu 5% a TVA, fără nici o consistenţă în relansarea economiei, timp în care apele dădeau năvală, inundănd sate după sate, Băsescu iese la rampă în cizme de cauciuc şi taie şi spânzură. Interesant este că drumurile lui Boc şi ale preşedintelui nu s-au încrucişat nici măcar o singură dată. Apropos de inundaţii! Unul dintre proiectele fostei şi actualei conduceri a fost protejarea zonelor expuse. În Guvernul Tăriceanu chiar s-au prevăzut bani la buget. Doar că s-au dus pe apa sâmbetei. Toţi ridică din umeri şi de îndiguit nici vorbă. Oamenii locului ştiau ceva despre banii ăştia, doar că Băsescu le-a pus pumnul în gură. “Minţiţi, doamnă!” vă spune ceva? În tot acest balamuc, Elena Udrea apare surâzătoare şi blondă, întinzând şi împărţind ciocolate prin geamul lăsat al maşinii, precum altădată guma de mestecat pe care străinii turişti o dădeau copiilor desculţi şi naivi de prin locurile uitate de Dumnezeu. Zâna Bună a Guvernului Boc a mai adus şi pantofi cu toc pentru domnişoarele elegante din Săuceşti, că vezi Doamne, nu se mai poartă galoşii. Între două “pomeni”, a îmbrăcat straie oşeneşti, şi-a amintit de ce a mâncat în copilărie prin zonă, fericind cu strâgeri de mână şi zâmbete fiţoase pe libidinoşii de pe la comune, într-o aşa zisă promovare a unui alt brand de ţară. Toate la un loc nu dovedesc altceva decât că actualii conducători sunt complet rupţi de realitate, iar România a ajuns într-o situaţie fără ieşire. Populaţia nu mai are nici un fel de semnal de încredere şi seriozitate din partea celor ce se află în capul trebii.
Preşedintele nici bolnav la cap nu este, nici mai rău nu este. A ajuns într-un punct din care nu mai are ieşire. Carisma prezidenţială s-a dus şi a rămas ceea ce a fost dintotdeauna. Un şmecheraş dornic de putere! Pentru eşecuri, a dat mereu vina pe alţii şi a pregătit lovituri de mare maestru. Acum, pare că dă din colţ în colţ… Tace şi le coace. Pare să se delimiteze de Guvern. Deşi această distanţare dintre cele două Palate, în opinia celor care îi cunosc strategiile, este una falsă. În PDL sunt frământări, se ridică voci despre clientela politică, despre corupţie şi multe alte lucruri mai puţin ortodoxe… Nici Boc nu se mai bucură de popularitate. A dat-o pe sforile cu care s-a lăsat manevrat. Se aude că ar cam vrea Udrea să preia frâiele. Femeia asta nu mai are limite, iar Băsescu sacrifică un neam şi o
Un lucru e cert – a ajuns în punctul în care oamenii nu îi mai dau crezare şi nu îl mai iubesc. Băsescu este preşedintele care este! Cel mai urât dintre pământeni!
Ce rămâne de făcut?!
Andra DUMITRESCU
